Teatrul Vechi M. Eminescu Oravita

de Cristian Gabriel Ghinea
Localitatea: Oravita
Judet: Caras-Severin
Adresa: Str. Mihai Eminescu, nr. 18
Program: -
Telefon: 0255/572.215
Fax: -
Website: primariaoravita.ro
E-mail: primariaorasului
oravita@gmail.com

Prioritate nationala si europeana in cultura romana, primul teatru din Romania si sud-estul Europei, Teatrul Vechi Mihai Eminescu a fost construit intre anii 1814-1817 in stil baroc vienez. Copia fidela la scara redusa a Burgtheater-ului din Viena, acest spatiu al culturii este inaugurat la 05 octombrie 1817 de catre familia imperiala, Francisc I de Habsburg-Lorena (intre 1792-1806 a avut titlul de Francisc II al Sfantului Imperiu Romano-German apoi din 1806 pe acela de Francisc I de Austria pana la moartea sa, in 1835) si Carolina-Augusta de Bavaria. Alte premiere absolute: pe scena teatrului a fost montata prima data opereta Crai Nou si este prima cladire din Europa iluminata artificial, cu lampi de acetilena.

Sub influenta marilor culturi europene, continentul fiind prezent prin numeroase trupe de teatru si muzicale alcatuite din actori si protagonisti profesionisti, se deruleaza in mod constant intretinerea ideii de a se ridica o cladire menita sa gazduiasca montari dramatice si muzicale. Fiind in dezafectare o "flotatie" (instalatie de amalgamare a minereului cuprifer si aurifer), terenul acesteia va fi donat de catre Consiliul Proprietarilor de Mine, la 23 martie 1815, pentru acest edificiu teatral.

O idee era inaugurarea in iulie 1817 dar lucrurile se amana pana in toamna fiindca atunci, in prima saptamana din luna octombrie, familia imperiala aflata intr-un traseu transilvano-banatean, avea sa ajunga si in tinutul carasan si almajan. Spectacolele inaugurale oficiale au afise cu data completata ulterior prin stampilare, 8 si 10 octombrie 1817. In fapt, primul spectacol este montat pe scena teatrului la 5 octombrie 1817 (data imprimata pe afis este 8).

O "eine Dilettanten Gesellschaft" propune piesa in trei acte "Die beschämte Eifersucht" ("Gelozia umilita") semnata de J. Franul von Weissenthurm, banii adusi de spectacol urmand a fi donati "Fondului Saracilor." Al doilea spectacol al diletantilor locali are loc in 7 octombrie 1817 (data imprimata pe afis este 10) cu piesa lui Friedrich Wilhelm Ziegler, "Der Lorbeerkranz oder Die Macht des Gesetzes" ("Cununa de lauri sau puterea legii"). Familia imperiala, Francisc I de Habsburg-Lorena si Carolina-Augusta de Bavaria au asistat la cel putin unul din cele doua spectacole, din loja "belle-etage", loja din stanga, cum privesti din sala spre scena.

Imparatul si imparateasa se aflau in calatorie de nunta, itinerarul in partile acestea incluzand Bozovici-Dalboset-Stancilova-Sasca Montana (5 octombrie), Slatina Nera-Ciclova Montana-Oravita (6 octombrie), Oravita-Ciclova Montana-Oravita (7 octombrie), Oravita-Weisskirchen (Biserica Alba/Bela Crkva)-Werschetz (Varset) (8-9 octombrie). Suita era alcatuita din 70 de persoane, intre acestea aflandu-se maresalul Curtii Imperiale, contele Wurmbrand, general-locotenentul von Kutschera, ca prim aghiotant al imparatului, consilierul de stat si medicul personal al lui Francisc I, baronul von Stift, secretarii aulici von Dietmann si von Schloissnigg, apoi seful Cabinetului Secret Imperial, von Zebay, consilierul imperial contele von Mier, ministrul de stat contele von Bombelles, acela care a fost si "reporterul" calatoriei imperiale.

Suita includea, fireste, pe apropiatele Carolinei-Augusta, fiind vorba de maresala Curtii Imparatesei, contesa Lazansky si damele de onoare contesa von Hohenegg si contesa von Hoffinger. In matricola Bisericii Romano-Catolice din Ciclova Montana, parohul Michael Podzensky insemna: "La 6 octombrie 1817, M. S. Francisc I, impreuna cu Sotia sa Carolina-Augusta a vizitat Ciclova ca sa se inchine cu evlavie dinaintea Reginei Ingerilor in aceasta localitate de pelerinaj si pentru a se informa personal asupra situatiunei minelor si uzinelor de aici".

Anul 1817 nu a fost ales intamplator ci a fost o decizie impusa de implinirea a 100 de ani de cand Banatul a fost eliberat de sub ocupatia otomana.

Intre 1889-1890 teatrul vechi al Vienei este dezafectat si demolat astfel ca valoarea teatrului din Oravita, copie la scara 1/6 a acestuia, sporeste fiindca a dobandit si importanta modelului care nu mai exista. Edificiul teatral a fost o institutie europeana si a servit cultivarii limbii romane fiindca inainte de 1918, dar mai ales dupa 1918, sunt foarte multe trupele de teatru si muzica de pe continent si din provinciile locuite de romani care vin aici sa monteze spectacole.

Ansamblul elementelor artistice se pastreaza intacte pana astazi si marturiseste prioritatea cladirii, prima de acest gen din spatiul culturii romane actuale, in vreme ce vechile cladiri si scene improvizate din Sibiu, Oradea, Arad s-au modificat radical ori au alt sediu. Teatrul Vechi din Oravita nu s-a modificat de la inaugurarea sa, nici la exterior si nici in organizarea interioara a spatiilor. Farmecul baroc al Teatrului Vechi din Oravita il confera decoratiunile din sala de spectacole si ansamblul de arta aplicata, butaforia, consacrand argumentele si replica argumentelor privind un monument de istorie culturala realizat in stilul barocului vienez. Toate concluziile converg spre originalitatea reprezentarilor si dezvolta impresia puternica pe care Burgtheater-ul din Oravita o impune din 1817 si pana astazi.

Turneele marilor trupe din fostul imperiu sau din punctele cardinale continentale au adus spiritul Europei pe scena Teatrului Vechi. Trupele romanesti, incepand cu acelea din Romania Vechiului Regat, au consolidat orgoliul si constiinta nationala autohtona. Dramaturgia europeana si universala, dramaturgia romaneasca isi afla o larga reprezentare in repertoriile acestor trupe, teatrul de la Oravita depasindu-si cu mult nuanta destelenitoare a oricarei astfel de institutii intr-o geografie zonala. Trupele profesioniste sau acelea ale diletantilor au intretinut gustul pentru arta spectacolului, montarile si spectatorii lor au anticipat inter-relationari axiologice restaurand de fiecare data, cu fiecare generatie, regula continuitatilor.

Turneul organizat pe itinerarul ardeleano-banatean, inceput la Brasov si incheiat la Oravita, de Societatea Dramatica a Artistilor Superiori din Bucuresti, condusa de Mihail Pascaly la finele lui august 1868, reprezinta evenimentul care-l aduce pe Eminescu, sufleor si secretar al directorului Pascaly, in Banatul Montan si pe scena de la Oravita. Un alt eveniment la fel de impunator este concertul extraordinar al marelui compozitor George Enescu, prietenul profesorului si componistului Karl Kanz din Oravita, sustinut la data de 05 noiembrie 1931 acompaniat fiind de N. Caravia.

Institutia are denumirea oficiala de Orawitzaer Burgtheater, in intervalul 1817-1918, Teatrul Comunal, intre 1919-1938, Teatrul Orasenesc Oravita, intre 1939-1956. Prin Hotararea Consiliului de Ministri 1369 din 1957, cladirea este integrata listei nationale a monumentelor de istorie, arta si arhitectura cu denumirea oficiala de Teatrul Vechi Mihai Eminescu din 1957, (cod LMI - CS-II-m-A-11154). Din anul 2012 dobandeste oficializarea denumirii de Centrul Cultural Teatrul Vechi Mihai Eminescu. (Ionel Bota)