Cheile Tisitei

Localitatea: Intre localitatile Lepsa si Coza
Judet: Vrancea
Regiunea: Moldova
Acces: Trasee turistice amenajate
Program: Deschis fara taxa de vizitare
Website: -
Localizare: Se afla in Muntii Vrancei, la cca. 70 km NE de Focsani

Cheile Tisitei se afla in Muntii Vrancei, la circa 70 km nord-est de Focsani. Aria protejata cuprinde cea mai mare parte a bazinului hidrografic al Tisitei ingloband un imens tezaur de elemente geologice, fito si zoogeografice, precum si ansambluri peisagistice, unite toate intr-un sistem de mare valoare stiintifica. Limitele se inscriu pe varfurile Tisaru Mare 1.267 m, Tisaru Mic 1.284 m, Dealul Crucilor, Culmea Lespezi, Varful Titilelor 1.493 m, Groapa Adanca, Groapa Larga, Varful Cristianu Mare 1.630 m, Varful Coza, Varful Gurguiata, Varful Porcului 1.115 m.

Rezervatia naturala, aflata la 850 de metri altitudine, masoara 4,5 kilometri lungime, fiind una dintre cele mai mari zone protejate de pe teritoriul Vrancei. Relieful este caracterizat printr-o puternica fragmentare tectonica si hidroerozionala care a condus la formarea platformei de eroziune de 1.500 m si detasarea unor piscuri semete situate pe cumpenele de ape ale Tisitei. Vaile sunt inguste, avand pe alocuri aspect de canion ce alterneaza cu bazinete depresionare ca, de exemplu, “La Pandar” (la gura paraului Vascaria) si lunci de mare frumusete, pe sectorul mijlociu al celor doua Tisite.

Datorita existentei fostului terasament de cale ferata forestiera, Cheile Tisitei au devenit usor accesibile. Relieful prezinta zone extrem de accidentate, cu pereti aproape verticali, dar si zone cu o panta redusa, Luncile Tisitelor. Foarte spectaculoase sunt branele: Tisaru, Peretele Porcului, Altarul Tisitei, Rapa Caprei, Caciulata, Culmea lui Toader, Muntele Condratu, Coza-Cristianu, Zburatura. Sectorul dintre tunelul mare (intre Tisita Mica si Tisita Mare), pe o lungime de 1,5 km, este si in prezent nealterat si inaccesibil, largimea cheilor variind de la 3-4 m pana la 10 m, albia Tisitei Mari prezentand numeroase praguri si repezisuri.

Zona este foarte vulnerabila eroziunii diferentiate care a pus in evidenta forme de relief caracteristice («hog-back»-uri) de mare frumusete peisagistica (Condratu, Tisaru, Zburatura, Dealu Negru, Bulboace) spre deosebire de creasta apuseana a Muntilor Vrancei care, apartinand Panzei de Tarcau, se prezinta sub forma unor culmi domoale, intinse si netezite, slab erodate (Lacauti). Numeroasele accidente tectonice (falieri) au contribuit, deasemeni, la modelarea reliefului.

Traseul prin Cheile Tisitei

este marcat cu triunghi rosu si urmareste vechiul amplasament al caii ferate forestiere. Traseul incepe din statiunea turistica Lepsa, de pe soseaua principala si se parcurge in trei zile ajungandu-se in cele din urma in satul Coza. Partea cea mai spectaculoasa este pana la Pandar, cu cateva treceri pe poduri firave de lemn sau ajutati de lanturi pe peretii stancosi care marginesc Tisita. Dupa Pandar urmeaza arcadele vechilor tuneluri.

La Pandar

este marginit de un bazinet mai larg, dominat la nord de Tisaru Mic (1.268 m) si de asa-numitul "Altarul Tisitei" - un monolit stancos, piramidal, cu infatisare frapanta. Tot aici, in mijlocul poienii, intalnim resedinta cantonului silvic "Tisaru" construit pe patru piloni din lemn.

De la Pandar calatoria prin rezervatie poate continua pe langa Rapa Caprei, pe Valea Tisitei Mici, pana la o noua serie de chei, ajungand in final la un tunel de aproape 180 de metri lungime. Pe aici trebuie trecut cu mare atentie, pentru ca tunelul este periculos din cauza blocurilor care se pot disloca din tavan. Dupa tunel se ajunge in Valea Tisitei Mari. Drumul duce mai departe printr-un ultim sector de chei care seamana cu un canion.

Pe traseu se intalnesc locuri pentru alimentarea animalelor cu hrana, in mod deosebit cu sare, unde cu noroc se pot vedea animalele salbatice. Traversarea paraului se face in principal pe vechile poduri. Pana la bifurcatia Tisitelor traseul este unul tematic, avand ca scop informarea turistilor asupra faunei specifice zonei, in special carnivorele mari, urs, lup, pe lungimea traseului fiind amenajate panouri si/sau ladite din trunchi de copaci cu diverse informatii, asupra speciilor.

Rezervatia este salasul ursilor, al rasilor, al caprelor negre si al altor animale salbatice. Aici se intalnesc numeroase exemplare de capra neagra colonizate din anul 1982, care pot fi observate pe brane. Iarna se pot observa numeroase urme ale vidrelor in albia Tisitei. Zona ocrotita este foarte vasta, iar aceste animale traiesc la altitudini inalte, asa ca sunt greu de vazut.

Peisajele sunt completate cu succes de flora specifica, ce reuneste mai multe plante rare: floarea de colt, papucul doamnei, barba ungurului, tulichina. Cele mai raspandite sunt speciile cu origine eurasiatica, europene, si circumpolare, urmate de speciile central europene, europene submediteraneene si mediteraneene, central-europene montane si endemice, dar se constata si prezenta speciilor cu origine balcanica, carpato-balcanica, alpino-europeana, pontice, panonice, cosmopolite si eurasiatice mediteraneene si submediteraneene.

Asa cum este acum traseul, pentru cicloturisti, este o adevarata provocare. Incepand de la intrarea in parc, de-a lungul cheilor, continuind pe firul Tisitei Mici si drumul forestier din zona Dealul Crucilor, se poate face un traseu cu iesire la Gresu pe o lungime de peste 20 km.

Rezervatia Naturala Cheile Tisitei este una dintre zonele cele mai pitoresti din Vrancea. Turistii care iubesc drumetiile gasesc aici un minunat colt de natura, iar in localitatile din jur se pot opri pentru o vacanta placuta la munte.