Podul lui Dumnezeu - Rezervatia Naturala Ponoarele

Localitatea: Com. Ponoarele, langa Baia de Arama
Judet: Mehedinti
Regiunea: Oltenia
Acces: DJ 670 Baia de Arama - Drobeta Turnu-Severin
Program: Deschis fara taxa de vizitare
Categoria: Monument al Naturii
Website: -
Localizare: Rezervatia Naturala Ponoarele

Unul din cele trei poduri naturale din lume se afla in Rezervatia Naturala Ponoarele, situata in judetul Mehedinti, pe teritoriul administrativ al comunei Ponoarele, langa Baia de Arama. Aria naturala se afla in extremitatea nord-estica a judetului Mehedinti (in Podisul Mehedinti), aproape de limita teritoriala cu judetul Gorj. Aria protejata se invecineaza la sud cu Rezervatia Naturala Padurea de Liliac Ponoarele si este strabatuta de drumul judetean (DJ670) care leaga orasul Drobeta Turnu-Severin de Baia de Arama.

Podul lui Dumnezeu (Podul Natural de la Ponoarele)

este unicul pasaj natural rutier functional la nivel national, traversat de DJ 670 Baia de Arama-Drobeta Turnu-Severin, fiind un vestigiu al Pesterii Podului ce a rezultat prin surparea tavanului acesteia. Este cel mai mare pod natural al tarii si al doilea ca marime din Europa (30 m lungime, 13 m latime, 22 m inaltime si 9 m grosime), dar singurul din lume deschis traficului rutier (inclusiv de mare tonaj). Ca alcatuire petrografica prezinta o structura masiva de calcare stratificate in bancuri de 1-2 metri, arcada din aval aflandu-se intr-o stare de conservare mult mai buna decat cea din amonte.

Legenda spune ca demult aici locuia necuratul, chiar in pestera Ponoare. Saturandu-se de raul pe care acesta il facea oamenii i-au cerut lui Dumnezeu sa-i scape de el. Astfel Dumnezeu a lovit cu palma tavanul pesterii si acesta s-a prabusit peste intrare. Cu toate acestea, Necuratul a scapat, iesind pe sub deal, pe cealalta gura a pesterii, cea care duce spre Lacul Zatonul Mare. Nervos, Aghiuta s-a agatat cu ghearele de varful Dealului Pesterii, formand santuri in calcar, locurile numite campiile de lapiezuri Afrodita si Cleopatra.

Alte legende spun ca podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfantul Nicodin sa treaca spre Tismana dupa ce oamenii l-au alungat din comuna. O parte din legenda e reala. Pe la anul 1370, calugarul era in cautarea cascadei ce i s-a aratat in vis, deasupra careia trebuia sa construiasca o manastire. S-a oprit la Ponoarele, in locul de unde izvoraste acest parau, dar doua familii instarite din localitate l-au facut sa plece, acuzandu-l ca ar fi furat doua gaini. Nicodim, umilit, a plecat la Tismana, unde a ridicat manastirea visata.

Se mai spune si ca Podul ar fi fost construit de insusi Hercule, sau de Iovan Iorgovan, erou de basm, pentru a putea prinde Hidra. Malefica Hidra fuge de Iovan, acesta incercandu-si palosul pe o stanca, pe care o prabuseste, astfel formand Podul lui Dumnezeu. Ramasa fara unul dintre cele 5 capete, Hidra fuge prin munte, lasand in urma sa cheile de pe valea Cernei, sperand ca va ajunge la izvoarele termale ce-i pot reda puterile.

Pestera Ponoarele,

cunoscuta si sub numele de Pestera de la Podul Lui Dumnezeu, Pestera de la Pod, Pestera Podului sau Pestera de la Podul de Piatra, este accesibila turistilor putand fi vizitata pe tot parcursul anului. Pestera podului este situata la o altitudine de 337 m. Lungimea sa este de 734 m. Galeria principala este subfosila, iar la un nivel superior se gaseste o galerie fosila. In interior pestera prezinta un aven si o dolina ce au functia de prea-plin, pentru ca, atunci cand nivelul apei in Lacul Zaton creste, apa urca inundand pestera. Pestera Ponoarele este opera apelor zatonului, care se drenau candva prin galerii, dar si pe sub arcada Podului Natural, detasat acum de restul pesterii in urma unei prabusiri.

De o parte si de alta a podului sunt doua lacuri, Zatonul Mare si Zatonul Mic. Zatonul Mare si Zatonul Mic sunt lacuri temporare, cu dimensiuni variabile in functie de nivelul precipitatiilor si cantitatea de zapada topita. In anii cu zapezi importante, Zatonul Mare, aflat la sud de Podul lui Dumnezeu, cel mai mare lac carstic din Romania, poate ajunge la peste doi kilometri lungime si la 20 metri adancime la topirea zapezii. In verile secetoase Zatonul Mare seaca de tot. Zatonul Mic, aflat de cealalta parte a Pesterii de la Pod, intre Podul lui Dumnezeu si Cheile Turcului, are dimensiuni modeste si este mai tot timpul secat, deoarece apele adunate de pe versanti se scurg in doua ponoare cu nume sugestiv: Gaura Iepurelui si Valea Pragului. De altfel, Zatonul Mic este cunoscut mai degraba sub numele de “Depresiunea Ponoarelor”.

In cadrul castrului din Ponoare sunt cunoscute trei vetre de lapiezuri. La intrarea in comuna, pe partea dreapta, se afla lapiezurile de la Brazisori, prezentand forme masive si rotunjite, „capatani de calcar ce seamana cu niste capite”. Lapiezurile de pe Cornetul Mare au forme mai simple si mai putin spectaculoase. Cele mai cunoscute si mai interesante sunt lapiezurile din Dealul Pesterii care formeaza doua campuri distincte: Campul Cleopatrei si Campul Afroditei, numite astfel dupa cele doua frumuseti ale antichitatii.

Tot in aceasta zona inzestrata de natura cu multe atractii se gaseste si singura padure de liliac salbatic de pe plaiurile mioritice, Padurea de Liliac de la Ponoarele, intinsa pe o suprafata de 20 de hectare, la o distanta de aproximativ 4 km de Baia de Arama si declarata rezervatie botanica. Padurea poate fi admirata in deplinatatea frumusetii sale, mai ales la inceputul lunii mai, cand devine un adevarat covor de flori de liliac si frasinica, un parfum imbietor.