Caransebes

Municipiul Caransebes, situat in sud-vestul Romaniei pe coordonatele 45° 25' latitudine nordica si 22° 13' longitudine estica, este a doua localitate ca marime a judetului Caras-Severin si a treia din regiunea Banatului. Are o pozitie geografica strategica, fiind asezat in zona de contact a muntelui cu dealul si campia, intre confluenta Bistrei (la nord) si a Sebesului (la sud) cu Timisul, avand o altitudine medie de 280 m. Zona depresionara a Caransebesului este marginita de munti inalti spre est, sud si vest.

Caransebesul se gaseste la incrucisarea a patru drumuri principale ale Banatului care duc spre nord - prin Lugoj - la Timisoara, spre sud - prin Poarta Orientala - la Orsova si Dunare (DN 6 – E 70), spre vest - pe vaile Poganiciului si Barzavei - la Resita (DN 58), iar spre est - prin trecatoarea Portilor de Fier ale Transilvaniei, prin Sarmizegetusa - la Deva si Hunedoara (DN 68).

Caransebesul este atestat documentar incepand cu anul 1290, insa vechimea sa este mai mare, dupa cum o dovedesc descoperirile arheologice din epoci diferite, de la cele neolitice pana la cele romane si bizantine. Romanii au construit aici puternica asezare de la Tibiscum. In Evul Mediu a fost o asezare romaneasca de granita. In anii 1343-1347 sunt mentionate in documente localitatile Sebes si Caran, separate. Abia din 1484, dupa unirea celor doua asezari, este atestata forma intregita, Caransebes. Incepand cu anul 1556 detine statutul de oras si prin urmare se transforma intr-un mic centru comercial si cultural, situat la intersectia a doua rute comerciale intens circulate.

In 1658 Caransebesul este ocupat de turci si isi pierde insemnatatea pe care o avea inainte. Dupa decadenta din perioada otomana va urma o perioada de crestere lenta in cadrul Banatului imperial. Dupa acest moment incepe o noua etapa de dezvoltare a orasului. Imperiul Habsburgic infiinteaza comunitatile graniceresti, cu rol de aparare a granitei Imperiului cu turcii, iar centrul administrativ s-a stabilit la Caransebes. in aceeasi perioada, pe plan cultural devine un focar de cultura romaneasca, rol pe care-l va juca pana la unirea Banatului cu Romania.

Obiective Turistice

Printre obiectivele turistice din Caransebes intalnim Muzeul Judetean de Etnografie si al Regimentului de Granita ce a fost infiintat din initiativa Primariei orasului la sugestia academicianului Constantin Daicoviciu, in 1952, cu denumirea Muzeul Orasenesc. Titulatura actuala o are din anul 1991. Cladirea impozanta care gazduieste muzeul este monument istoric si de arhitectura construita in stil baroc provincial austriac la 1753, pe vremea imparatesei Mariei Tereza, cu destinatia de cazarma pentru graniceri. Muzeul are doua sectii: etnografia judetului Caras-Severin si istoria Regimentului de granita, cu urmatoarele subsectii: arheologie (inclusiv muzeul din incinta Rezervatiei nationale Tibiscum), arta si rezervatia etnografica Valea Bistrei. Muzeul detine colectii de arheologie (microlite de silex din paleolitic, topoare de piatra, ceramica din neolitic, obiecte din sapaturile de la Tibiscum), numismatica, istorie (arme albe si de foc), etnografie (unelte agricole, de pescuit, pentru tesut, port popular, tesaturi, icoane pe sticla si lemn, podoabe).

La circa 6 km de Caransebes, la Jupe, se afla Rezervatia Arheologica „Tibiscum”, care apartine tot Muzeului din Caransebes. Aceasta rezervatie, inaugurata in 1980, se intinde pe o suprafata de 17 hectare si cuprinde un muzeu si monumente romane antice. Este, de fapt, vorba de fortificatia militara „Tibiscum”, fondata de romani in anul 106. Localitatea antica a detinut in secolul al III-lea, in timpul lui Septimius Severus, titlul de municipium si se incadra intre cele mai importante orase din provincia Dacia. Principalele descoperiri arheologice din cadrul muzeului sunt: altarul inchinat zeului Apollo, numeroase coloane si vase romane, peste 800 de obiecte de ceramica, sticla, fier, aramasi marmura.

Printre monumentele arheologice se numara si zidurile vechii cetati, ce au fost identificate pe Strada Romanilor. Cetatea Caransebes este atestata documentar in anul 1289 cand regele Ladislau al IV-lea Cumanul o viziteaza. Situata intr-un loc de importanta strategica (ea inchide culoarul Timis-Cerna), cetatea a cunoscut mai multe etape de dezvoltare. Forma initiala a cetatii a fost de tip donjon, in jurul acestuia fiind construite case particulare, care formau orasul. Pentru o buna aparare a donjonului si a orasului, acestea au fost imprejmuite cu un zid. Cetatea a fost demolata in urma tratatului de pace incheiat la Karlowitz, in anul 1699. Comisia de demolare a cetatii a fost condusa de contele Marsigli.

Localitatea are si o serie de biserici monumentale dintre care se distinge Biserica ortodoxa "Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul". Aceasta a fost ctitorita in anii 1770-1780 si sfintita la 11 mai 1781 de catre episcopul Caransebesului si Varsetului Vichentie Popoviciu. Zugravirea s-a facut ceva mai tarziu, in 1787, in stil neobizantin, de catre doi zugravi si un ucenic.

Biserica ortodoxa "Sf. Gheorghe"

cunoscuta drept Catedrala Caransebesului este un edificiu de origine baroca mentionat ca biserica in documentele de la 1739 si 1744, iar in 1752 este mentionata ca manastire. Traditia sustine ca pe actualul amplasament al Bisericii a existat o manastire construita din lemn si amintita documentar la 1444 pe langa care s-a dezvoltat prima scoala de diaconi din zona Banatului montan si s-a inchegat prima biblioteca a orasului.

Biserica romano-catolica, situata in centrul orasului Caransebes,

pe strada Mihai Viteazu la nr. 22, a fost construita ca noua biserica a manastirii franciscane intre 1725 si 1730, in imediata apropiere a unei vechi biserici ce a fost distrusa din cauze necunoscute; hramul bisericii este "Neprihanita zamislire a Maicii Domnului". Picturile in ulei pe panza reprezentand pe Maica Domnului, Maria au o valoare deosebita. Calea Sfintei Cruci, lucrata in teracota, cat si sculpturile in lemn sunt de o frumusete si o valoare deosebita.

Orasul Caransebes este centrul unui areal ce cuprinde mai multe zone turistice si de agrement (Teius; in imediata apropiere – Muntele Mic si Poiana Marului; la o distanta mai mica de 60 km – Poiana Rusca, Semenic, Tarcu - Godeanu). Turismul montan are conditii deosebite de dezvoltare, deoarece suprafata zonei are peste 65% forme de relief inalte, cu munti impaduriti si zone alpine de o frumusete unica. In perioada interbelica, la Caransebes a luat fiinta, in anul 1935, Clubul Turistic Banatean, unul dintre primele cluburi turistice din tara.

Importante sunt si zonele vanatoresti si de pescuit. In anul 1918 exista un club de vanatoare, care astazi este reprezentat de Filiala de vanatoare si pescuit Caransebes, asociatie ce are in folosunta un numar de 10 fonduri de vanat insumand 95.000 ha si pe care vaneaza cei peste 250 de membri. Ursul, cerbul, caprioara, cocosul de munte, capra neagra formeaza adevarate tezaure ale fondului cinegetic local. Pastravul, lipanul, mreana, stiuca populeaza spatii piscicole unice, de mare valoare si interes.

Created with Raphaël SV BT IS NT BC VS GL VN CT TL BZ BR IL CL GR B PH DB AG TR OT VL GJ DJ MH CS TM AR BH SJ SM MM BN CJ AB HD SB BV CV HR MS