Comuna Tarnova este asezata intr-o zona de deal, ce constituie o prelungire a muntilor Semenic, in apropiere de Resita.
Prima atestare documentara a comunei Tarnova, apare in anul 1495, atunci cand Ion Bizerea, nobil roman, da in ipoteca lui Gheorghe Gaman mosiile situate in Bizere, Glimboca, Ohaba, Bolvasnita, Apadia, Tarnova si Bratova, pentru suma de 250 forinti de aur. In acelasi an, Ion Bizerea si Gheorghe Gaman intocmesc actele ipotecare in fata capelanului de Arad.
Denumirea satului Tarnova este de origine slavona si deriva din cuvantul Turnu, care tradus in limba romana inseamna "spin sau arbust spinos”.
Din datele cunoscute si din verificarile facute se poate trage concluzia ca in mod cert, satul Tarnova nu s-a intemeiat pe actuala vatra, ci in imediata vecinatate a raului Barzava, pe dealul Talva Orasului. Locul de la piciorul pantei nordice a acestui deal, poarta denumirea de Satul Batran. Ca o caracteristica a Banatului, majoritatea satelor au un loc numit Sat batran, acesta fiind vatra veche a satului.