Calafatul, orasul rozelor, al castanilor si stejarilor seculari, al holdelor aurii, si industriei moderne, dar si al falnicelor monumente istorice, este situat in extremitatea sud–vestica a judetului Dolj, pe malul stang al Dunarii, la aproximativ 90 km de Craiova, in Campia Ciuperceni, subunitate a Campiei Bailestilor, acolo unde fluviul incepe sa-si adanceasca cel de-al doilea meandru. In prezent, Calafatul include in componenta sa administrativa si satele Ciupercenii Vechi, Basarabi si Golenti. Municipiul este unul dintre porturile fluviale de pe Dunare ale Romaniei, precum si un important punct de trecere a frontierei cu Bulgaria.
Prima atestare documentara pastrata, referitoare la Calafat, dateaza din 1424: Vama de la Calafat, care in secolele XV-XVI devine punctul de tranzit cel mai important pentru comertul Tarii Romanesti cu Peninsula Balcanica. O alta atestare documentara dateaza din vremea lui Basarab cel Tanar–Tepelus (noiembrie 1477 – septembrie 1478). Acesta, la 3 aprilie 1480, intareste Tismanei, unde era staret Matei, vama de la Calafat cu targul, ca si alte vami si balti.
Legenda locala pledeaza pentru ideea ca stravechea asezare a Calafatului ar fi fost la origine o mica colonie de pescari. Potrivit unei legende, in secolul al XI-lea, mai precis prin anii 1040–1042, un oarecare Mihail Calafat, mester in arta calafatuirii, gasind pe aceste meleaguri o asezare propice pentru executarea meseriei lui, ar fi infiintat, pe malul Dunarii, un atelier pentru repararea si smolirea corabiilor, fapt care a facut ca navigatorii bizantini, iar apoi si cei genovezi, atrasi de iscusinta sa, sa-si aduca vasele pentru a fi reparate. Potrivit aceleiasi legende, locul unic unde se efectua operatiunea de calafatuire era la debarcaderul de langa aceasta asezare care, ulterior, a primit numele de Calafat.