Din punct de vedere geografic, atat localitatea Ulmeni, cat si satele apartinatoare, se suprapun zonei de contact dintre Depresiunea Baii Mari, Dealurile Salajului, Masivul Dealul Mare - Ticau si Piemontul Iadarei (parte a Piemontului Somcutei). Lor li se adauga si defileul Benesat - Ticau, creat de raul Somes prin adancire epigenetica in cadrul rocilor metamorfice precambrian superioare, care mareste potentialul peisagistic, relieful fiind reprezentat de campii si dealuri cu pante intre 8 – 20 grade.
Prima atestare documentara a actualului oras Ulmeni dateaza din anul 1405 sub numele de "Silimeghiu", nume care s-a metamorfozat in mai multe feluri si de mai multe ori de-a lungul timpului. Pe pagina a II-a a Evangheliei tiparite la Blaj in 1765, ca si in matricolele din 1822-1823, numele actualului oras apare ca "Sulimediu", fiind tradus, "solul mediu" sau "solul de mijloc". Aceasta denumire este considerata a fi de origine latina prin faptul ca localitatea servea drept loc de popas pentru legiunea romana care isi avea sediul la Porolissum (Moigrad), atunci cand aceasta se deplasa spre Baia Mare, Ulmeniul fiind la jumatatea drumului. Denumirea actuala a localitatii Ulmeni dateaza din anul 1926, insa cetatenii sai si cei din satele din jur folosind si astazi denumirea de "Sulumediu" sau "Slumedi".