Cimitirul vesel de la Sapanta si Bisericile de Lemn din Maramures

Cimitirul vesel de la Sapanta

este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Romania. Plasat in satul Sapanta din judetul Maramures, cimitirul este celebru pentru coloritul viu al mormintelor si al crucilor, prin picturile naive care le infrumuseteaza si prin epitafurile amuzante inscriptionate pe cruci. Este unic prin autenticitatea si creativitatea sa, prin transmiterea obiceiurilor dacice conform carora moartea nu este un sfarsit tragic, ci un moment de bucurie prin prisma apropierii de zeul suprem, Zamolxis.

Crucile gravate si colorate de mesterul Stan Patras si de ucenicii sai reprezinta ironic, dar fara rautate, viata celui raposat, atat prin realizarile sale, cat si prin obiceiurile rele ale acestuia, aceasta conferindu-i o nota de originalitate deosebita si unicitate in intreaga lume. Crucile cimitirului sunt realizate din lemn de stejar. In partea superioara este sculptata o scena din viata decedatului, surprinzand un moment relevant pentru trecutul acestuia. Pentru fundal se utilizeaza o culoare albastra, cunoscuta si ca “Albastru de Sapanta”.

Obiectivul demn de vizitat este pozitionat intr-o zona turistica prin natura ei: Maramuresul cu manastirile, bisericile din lemn si relieful sau incantator care atrage turistii de pretutindeni.

In Maramures se gasesc unele dintre cele mai interesante constructii religioase din lume. Bisericile de lemn maramuresene au castigat in timp un renume binemeritat atat intre experti cat si pentru publicul mare din diferite tari din lume. Aceste biserici reprezinta, fara indoiala, una dintre culmile artei in domeniul de constructii de lemn din Europa, opt dintre ele fiind incluse si in patrimoniul UNESCO.

Bisericile de Lemn din Maramures sunt exemple remarcabile de arhitectura, foarte bine conservata, cu influente ortodoxe si gotice. Originalitatea arhitecturii autohtone este legata de combinarea elementelor de arhitectura rasaritene si apusene - plan de origine bizantina si expresie gotica in care materialul folosit (lemnul) ilustreza maiestria unor mesteri populari, al caror anonimat se inscrie in creatia colectiva care s-a dovedit in timp geniala.

Ceea ce deosebeste bisericile de lemn maramuresene de cele din alte parti ale tarii si constituie punctul de greutate al artei lor constructive este turnul-clopotnita ridicat peste pronaos. De o inaltime considerabila in raport cu restul edificiului, el tasneste deasupra acoperisului ca un adevarat turn de catedrala gotica, dand partii superioare a bisericilor un aer exotic.

Ornamentatie sculpturala bogata, variata si lucrata cu indemanare, imbraca, la multe din bisericile maramuresene de lemn, capetele grinzilor care sustin acoperisul, stalpii si cosoroaba pridvorului, chenarele de usi (portalurile) si ferestre, nervurile boltilor (imitand pe cele de piatra ale bisericilor gotice) cu crestaturi minunate si motive populare de veche traditie (forme geometrice, flori sau stele incercuite, ramuri, motivul solar, roza vanturilor, rozete, sarpele, franghia rasucita) sau imprumutate din arta mai noua a bisericilor de piatra (frunza de vita, frunza si vrejul de acant, laleaua s.a.).

Conceptia arhitecturala complexa este absolut remarcabila, fiecare element avand un rol dublu: constructiv si decorativ. Dimensionarea denota un simt deosebit al proportiilor: spatiul interior este conceput la scara umana, ramanand, in acelasi timp, impunator.

Pictura interioara si obiectele de cult contribuie si ele la crearea acestui efect. Acoperisul dublu si liniile orizontale ale registrelor sunt elemente noi, care au modificat substantial aspectul fatadelor. Alaturi de clopotnita, care sfideaza legile staticii, aceste elemente confera bisericii un dinamism provocator pentru robustetea si stabilitatea bazei. Toate aceste elemente concura la crearea aspectului de monumentalitate al acestor biserici, care sunt recunoscute ca veritabile catedrale din lemn.

Pentru valoarea lor incontestabila, opt dintre bisericile de lemn din Maramures au fost incluse in patrimoniul mondial. Ansamblu arhitectural de valoare exceptionala, cele opt biserici de lemn aflate sub protectie UNESCO se adauga celorlalte 85 de biserici de lemn, monumente istorice raspandite pe intreg teritoriul judetului Maramures. Sase dintre ele definesc biserica maramuresana clasica, una (Rogoz) defineste biserica din Transilvania de nord, iar cea din Plopis ilustreza tranzitia dintre stilurile mentionate.

Biserica de lemn din Barsana,

cu hramul „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”, a fost construita in anul 1720 pe locul numit „Podurile Manastirii” si mai tarziu, in 1806, mutata pe dealul Jbar, unde se afla si acum. Este unica biserica UNESCO care initial a fost manastireasca, apoi a devenit parohie. Arhitectura se inscrie in linia generala a bisericilor de lemn maramuresene. Scenele, mai ales cele din naos si altar, au fost influentate de stilurile baroc si rococo, care au inceput sa se imprastie in Transilvania in timpul ultimului sfert al veacului al XVIII-lea. Pictorul a folosit medalioane pentru scenele de pe pereti, iar bolta din naos este tratata fara constrangeri. Sentimentul de spatiu luminos este creat de culorile care domina, alb, albastru, rosu si verde ocru.

Biserica de lemn din Budesti

cu hramul "Sf. Nicolae" a fost construita la 1643, nu a fost niciodata modificata sau extinsa si este un exemplu de arhitectura tipica din zona Maramuresului istoric. Cu o inaltime de 38 m, biserica are acoperisul in doua trepte pe toata suprafata ei si impresioneaza prin cei paisprezece stalpi (7 pe fiecare latura) care sustin acoperisul. Turnul-clopotnita are un foisor deschis, evazat peste corpul turnului iar coiful are 4 turnulete, detaliu arhitectural neobisnuit pentru constructiile de lemn din Maramures (specific bisericilor din Tara Lapusului). Pictura e una in culori deschise, calde, luminoase si bine armonizate. A fost realizata in jurul anului 1762 de Alexandru Ponehalschi, fiind vizibila astazi numai pe jumatatea vestica a peretilor, pe tampla si in altar. In biserica mai exista icoane de sticla foarte vechi si icoane de lemn datand din secolul al XVII-lea.

Biserica de lemn din Desesti

este o biserica traditionala care poarta hramul "Cuvioasei Paraschiva" si a fost construita in anul 1770. Arhitectura se inscrie in linia traditionala. Imbinarile de lemn, echilibrul si armonia elementelor de arhitectura, impresia de simplitate si eleganta vadesc o perfecta cunoastere a artei lemnului si o maiestrie fara cusur. Nota de originalitate e data de barnele de la partea superioara ce sustin sarpanta acoperisului, prelungite si sculptate in scara, conferind ansamblului o silueta deosebita. Pictura, realizata prin 1780 de catre Radu Munteanu cu influente post-bizantine, este foarte bine pastrata si infatiseaza scene clasice din biblie (Judecata din Urma, Vechiul si Noul Testament, Ciclul patimilor). In pronaos este pictat focul Iadului si sunt exemplificate torturile la care sunt supusi cei care ajung acolo. Iconostasul este dispus pe trei registre iar Altarul are usi imparatesti frumos decorate cu motivul vitei de vie.

Biserica din Ieud Deal

este construita din lemn de brad. Istoricii nu au cazut de acord cu privire la data ridicarii acestei biserici. Unele documente o prezinta ca fiind cea mai veche biserica de lemn din Maramures, datand-o la 1364; conform altor pareri, ea dateaza, probabil, din secolul al XVII-lea. Picturile interioare ale bisericii formeaza una din cele mai bine pastrate entitati ale picturilor murale post-bizantine din Maramures. Programul iconografic e special si impresionant. Scenele sunt aranjate in registre si fiecare pictura este legata de cele vecine. Nici un colt al bisericii nu a ramas nepictat. Inscriptiile sunt scrise in limba romana, cu caractere chirilice.

Biserica de la Plopis

poarta hramul "Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril". Din punct de vedere stilistic, biserica de la Plopis imbina elemente specifice lacasurilor de tip nord-transilvanean si maramuresean. Biserica este pozitionata in vechea tara a Chioarului. Biserica este construita din lemn de stejar, pe o fundatie de piatra, in plan dreptunghiular, cu pridvor pe vest, un pronaos rectangular, care tine un turn-clopotnita inalt al carui varf este strajuit de alte patru turnulete cu rol decorativ. Interiorul se continua cu un naos aproape patrat acoperit de o bolta si cu o absida poligonala decrosata in partea altarului. Din pictura executata la 1811 de Stefan Zugravul din Sisesti se pastreaza, fragmentar pe bolta naosului, unde se remarca Sfanta Treime, scene din Apocalipsa sau din ciclul Patimilor. Alte fragmente se pastreaza la catapeteasma, cafas, dar si in cateva icoane din lacas.

Biserica de lemn din Poienile Izei,

cu hramul "Cuvioasa Paraschiva", a fost construita in 1604 si sfintita in 1637. Este una din cele mai vechi biserici de lemn din Maramures. Are dimensiuni mici, cu acoperis in doua trepte pe toata suprafata constructiei iar structura este suprainaltata (modificare realizata in secolul al XVIII-lea). Tot in aceasta perioada sunt cladite pridvorul si balconul din naos. Picturile se pastreaza foarte bine si contin elemente moralizatoare, mai ales in pronaos, unde identificam scene din Judecata de Apoi, in special cele reprezentand iadul, unde pacatosii sunt infierati de dracii impielitati prin diverse metode, care mai de care mai cumplite. Se succed in continuare, pe masura ce intram in naos, scene biblice precum “Cina cea de taina”, “Ispitirea pustnicului”, “Batjocorirea lui Iisus” sau “Vindecarea slabanogului”.

Biserica cu hramul

"Sf. Arhangheli" din Rogoz, aflata in inima tarii Lapusului, a fost ridicata in 1663 pe locul uneia mai vechi arsa de tatari in 1661. Aceasta defineste arhitectura bisericilor din Transilvania de nord. Originalitatea edificiului este data de planul sau, rar intalnit: pronaos poligonal, cu acces spre sud, naosul este dreptunghiular si absida altarului in retragere, poligonala cu sapte laturi. Impresionante sunt decoratiunile exterioare: braul in forma de funie rasucita cu simboluri solare ce inconjoara biserica si imbinarile de lemn ce dau peretilor aspectul unor ziduri de caramida. Pictura contribuie si ea, in mod esential, la valoarea deosebita a acestui monument. Deosebita pictura a bisericii se remarca prin luminozitate, desenul cu linii groase si decorativismul ansamblului. Pe bolta sunt reprezentate scene din Geneza (Facerea lui Adam, Facerea Evei, Adam si Eva inselati de sarpe, Izgonirea din Rai) precum si parabola Bunului Samaritean.

Biserica de lemn din Surdesti,

din vechea Tara a Chioarului alaturi de biserica de la Plopis, a fost construita in 1721 sub directa supraveghere a lui Toma Macarie si poarta hramul "Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril". A fost, pana la finalizarea bisericii de la Manastirea Sapanta - Peri (78 m), cea mai inalta constructie veche de lemn din Romania si cea mai inalta biserica de lemn din lume. Turnul masoara 54 m si este inconjurat de alte 4 mici turnulete. Inaltimea totala de la sol este de 72 m. In trecut, oamenii credeau ca daca biserica este mai inalta, rugaciunile lor ajung mai repede la Dumnezeu. Pe langa inaltimea impunatoare, trebuie remarcat ca este singura biserica din tara Chioarului care are acoperis cu poala dubla. De asemenea, este unic in aceasta zona si pridvorul cu doua randuri de arcade suprapuse. Picturile interioare au fost realizate de zugravul Stefan din Sisesti in 1783 si reprezinta scene biblice din Vechiul si Noul Testament. Frumusetea bisericii este sporita de existenta braului in funie rasucita.

Frumusetea bisericilor de lemn din Maramures pare sa ne reaminteasca de alte vremuri, atunci cand oamenii obisnuiau sa duca o viata mai simpla, mai aproape de natura si departe de agitatia, poluarea si viata orasului zgomotos.